Cel mai greu este de scris prima filă de jurnal, despre cum este viața cu HIV, în România, după ce ai aflat rezultatul analizelor. Una peste alta, e OK să fii plus!

Nu mi-a fost ușor să accept – la insistențele medicului – să fac testul hiv. Probabil că fugeam de adevăr și, așa cum se spune, îmi băgam capul în nisip precum struțul, pentru a nu fi nevoit să mă confrunt cu realitatea.

Medicul a insistat, eu refuzam.

Mi-a spus:
„Bunicul tău pentru ce ia pastile în fiecare zi?”
„Pentru inimă”, zic.
„Le folosește demult?”
„Ooo, da, de când mă știu și îl știu”
„Așa este și cu hiv dacă se întâmplă să fie, vei lua zilnic tratament ani și ani și atât. Hiv nu mai este ce a fost, nu mai este o amenințare, e doar o boală cronică ce se tratează, cu condiția să știi că o ai și să te apuci de tratament”

Apropo, nu ți se poate face testul împotriva voinței tale. Dar apoi mi-a arătat ceva analize și da, din ce știam eu hiv ar fi putut fi cauza. Am acceptat testul.

Din experiența proprie: m-am simțit ușurat după efectuarea testului! M-am simțit ușurat din nou, la aflarea rezultatului pozitiv, oricât de greu de crezut ar fi acest lucru.

Fă-ți testul! Uită de gânduri, îngrijorări, scenarii aiurea. Daca n-ai nimic – te liniștești. Dacă ai, scapi de îndoieli, începi tratamentul și, precum spune povestea, vei trăi fericit până la adânci bătrâneți!